Cambogia, undeva la mijloc intre o tara comunista si o pseudo democratie, odata ajunsi si trecuti de toata nebunia vizei ( poza, amprente, stampile si hartii completate si bineinteles 20$) directia Phnom Penh. Un oras foarte zgomotos si cu o circulatie haotica. Singurele semafoare erau puse pe axele centrale iar in rest nici o alta regula de circulatie, sau alte indicatoare rutiere. Cazat la un hotel central, de la etajul 5 spectacolul e senzational: depasiri triple, pietoni care se aventureaza sa treaca strada, vanzatori ambulanti, toata lumea incearca sa isi faca loc in acest haos in continua miscare. Fatadele cladirilor sunt ingrijite dar in spatele acestora se ascund apartamente inghesuite, alei pline cu deseuri menajere. In indepartare se vad pagodele aurite a doua temple care pana noaptea tarziu sunt iluminate.
Odata iesit din hotel agitatia e mare. Trotuarele sunt inalte si deseori utilizate ca si parcari de motociclete asa ca vrand-nevrand pe marginea drumului si slalom printre masini si motocliclete.
Saracia e la ea acasa, gunoaie vechi de zile poate saptamani zac pe marginea drumului. Printre toate acestea un shopping center de toata frumusetea isi face apartia, unul demn o capitala europeana. Socant dar parca era o alta lume. Pe cele 6 etaje puteai cumpara de la chilipiruri pana la obiece de valoare, ipad-uri, parfumuri etc.
Naptea se lasa incet si a doua zi, directia Siem Reap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu