Trenul speranței

Pornit de dimineata spre o noua aventura, am luat microbusul din Ko Lanta in Trang. Dupa un ramas bun foarte prietenos cu proprietarii hotelului, m-am urcat in microbus lasand in urma privelistea care mi-a luminat ochii toata ziua, de la inceputul sejurului in Ko Lanta pana acum.

Dupa ce am adunat si alti turisti de pe la alte hoteluri ne-am indreptat cu toții catre debarcadere, unul apoi celalalt iar incet-incet am parasit frumoasa insula Ko Lanta. Dupa 4 ore de mers, cu un sofer plin de adrenalina am ajuns in Trang, undeva pe la ora 15. Totul a fost foarte bine organizat, ne-am putut lasa gentile intr-o agentie de voiaj si pana la 17:25 am hoinarit care pe unde a vazut cu ochii: mici restaurante, magazine de tot feluri, alimentari.

La ora 17 trenul era pe peron deja iar incet unul cate unul, toata lumea isi cauta locul. Sunt instalat la clasa a 2 a iar pe langa cativa europeni sunt si localnici, cu copii, bagaje fiecare cu directia Bangkok.... cu speranta de a castiga mai multi bani decat la tara.

Intr-un final l-am gasit si eu pe al meu, simbolic in data de 12/12/2012 aveam locul 12 .... in vagonul 7 (era culmea sa fi fost vagonul 12). Clasa a 2 a, cușeta cu aer conditionat, chiar langa vagonul cu restaurant.(super!!!!).

Cu putina intarziere trenul a inceput sa se urneasca din loc, la inceput cu o viteza foarte mica si apoi treptat treptat pesajele se shimbau des, de la plantatii de arbori de cauciuc, culturi agricole, bananiei, arbori de papaya, palmieri pentru ulei, sate pierdute printre mangrove. Treptat, întunericul se lasă incet si din restaurant muzica începe sa sune.

Deja, trenul pornit stewardesele se plimba prin vagoane si intreaba pe fiecare daca doreste ceva de mancare sau de baut. Fiind restaurantul in vagonul urmator, trag o raita cu gandul la o bere rece.
O alta lume, un vagon fara aer conditionat cu ventilatoare si toate geamurile deschise si 6 mese, fiecare cu 4 locuri, locul are un aer din anii '70, '80. Pe tavan cateva ghirlande luminoase straluceau iar intr-un colt un glob de discoteca colorau atmosfera. Muzica suna tare iar barmanul dansa printre sticle si pahare de parca era petrecea lui.
Intr-un colt era un TV pe care rulau cateva imagini din bangkok, celebrele ladyboy cu care Thailanda is face reclama, in special pentru barbatii aventurosi si nu numai. Printre o bere si un fum de țigara timpul trece iar pe cand ma intorc din bar un personal incepe deja sa faca paturile pentru cei care vor sa doarma.
Ingenios, parca totul a fost facut pe masura, astfel incat ca niste piese de lego puse cap la cap cusetele iau forma.

Dupa o noapte de leagan continuu, iata ca soarele isi face aparitia si incet incet peisajul e tot mai urbanizat, semn ca Bangkok-ul e in apropiere. Padurile se pierd si in locul lor apar uzine , blocuri, piete dar si locuinte in jurul carora gunoiul si dezordinea predomina.

16 ore, un voyaj plin frumos cu peisaje extraordinare, dar obositor. Am ajuns la hotel foarte obosit. Desi foarte comod nu eram obisnuit cu un balans continuu iar noaptea a fost cam lunga, cu putin somn. Azi odihna si de maine cateva vizite... Bonjour Bangkok, ultimele 4zile de vacanta .

Publié par DraftCraft app

Cum sa scapi de febra sărbătorilor de iarna

Duminica 9 decembrie, 35 de grade, soare arzator si briza marii iti alinta auzul alaturi de valurile marii care se sparg pe plaja. Ultimul lucru la are m-as gandi acuma ar fi sarbatorile de iarna: ce voi manca, unde voi merge, ce va imi aduce Moșu'..... magazine pline de oameni care alearga de ici colo sa isi umple cosurile cu de-ale gurii iar pe langa asta zapada, polei, frig. Singurul lucru care imi lipseste putin e bradul impodobit, vitrinele impodobite ale magazinelor dar cu siguranta, la intoarcere am sa ma satur si de alea in cateva zile, poate chiar inainte de Craciun.
7 zile de liniste totala, la malul marii pe o insula aproape pustie, ici colo cate un localnic, cateva tarabe si cafenele pe marginea drumului, doar portul e mai aglomerat dar incet incet fiecare isi gaseste locul pe insula, ascuns in resorturi si hoteluri pierdute printre padurile tropicale.

As putea numara secundele dupa frecventa valurilor, nici gand sa ma uit la ceas, e prea frumos ca sa-mi doresc ca timpul sa treaca, desi cele 7 zile pe insula Ko Lanta se apropie de sfarsit.

Si maine e o zi, asa ca hai la o baita si la un pahar de bere!!!!!!

Publié par DraftCraft app

31ore de călătorie, un sacrificiu rasplatit

La 8 dimineata am plecat din Siem Reap. Dupa 4 ore de minibus am ajuns la frontiera dintre Cambogia si Tahilanda. 1ora poate si mai mult. La frontiera cambogiana amprente la toate degetele, poza, intrebari, stampile dupa care ajunsi la cea thailandeza parca lucrurile s-au simplificat, desi ofiterul nu vorbea engleza. Iesiti de la frontiera am luat un taxi pana in Bangkok, rezonabil dar cea mai buna idee. Plecati de la ora 13 si ajunsi la 18h in autogara rutiera cu destinatia sudul Thailandei. Parca timpul nu trecea. Desi eram pe autostrada ( da, pana si thailandezii au autostrazi lungi si moderne) parca nu avansam. Ajunsi in Bangkok, peripetia a inceput. O metropola cu peste 8 milioane de locuitori cu autostrazi supendate in toate directiile si un trafic infernal. In Bangkok sunt cam tot atatea vehicule cati locuitori. Pana si soferul de taxi s- pierdut. Am ajuns la autogara la ora 18, o cladire imensa, ce mai, un centru comercial doar ca la parter era o parcare cu 100 locuri pentru autocare si 3 nivele cu ghisee, cafenele, magazine si restaurante. Dupa 2 ore in care am mancat la 8 am luat autocarul pentru Phuket, 13 ore de calatorie. Ajunsi in Phuket a doua zi dimineata am luat un microbus pana pe insula Ko Lanta. Dupa ce am traversat de 2 ori cu bacul, am ajuns intr-un final pe insula si dupa 5 minute cu taxiul rasplata mult asteptata a venit: linsite pe malul mari intr-o mica padure tropicala. Initail am rezervat pentru 2 zile dar am prelungit cu inca 5.... 1 saptamana de mancare sanatoasa thailandeza, relaxare pe plaja si in hamacuri.

Pe langa relaxare am gasit si cativa prietenasi:

In fiecare seara cea mai mare placere e apusul de soare. Formidabil!

Iar odata noaptea lasata greierii iti canta de noapte buna, nu inainte de a lua cina..... mancaruri traditionale bine gatite si delicioase.

Publié par DraftCraft app

Ankhor Wat si secretele ascunse in jungla

Toate drumurile din Cambogia duc la Ankhor Wat, un complex de temple imens care necesita foarte multa energie si timp ca sa fie vizitate. Pe un soare istovitor maretia templelor se dezvaluie, unele pierdute in jungla. De o frumusete nemaintalnita, ele sunt sub protectia UNESCO si isi asteapta vizitori din toate colturile lumii, aproximativ 4000 vizite in fiecare zi.

Siem Reap, perla Cambogiei

Dimineata la 9 autocarul a asteptat in fata hotelului pentru un traseu de 6 ore pana in Siem Reap. Pesiajele sunt extraordinare, plantatii de orez si ici colo cate un palmier rasarit ca din soare. Drumul traverseaza sate dupa sate. Viata de la tara is face aparitia: case simple din lemn, orez pus la uscat la soare, animale de casa, comert ambulant in fata caselor.

Dupa 6 ore de mers, supriza e mare:o geanta pierduta si recuperata dupa o jumatate de ora si apoi ajuns la hotel nici vorba de rezervare (facuta in urma cu 2 luni). Dupa o noapte dormita a un alt htel parca totul redevine la normal. Piata de seara este plina de turisti si forfota e mare, masaje, terase, buticuri si tarabe cu de toate......
A doua zi cu soferul de tuk tuk imbarcarea pentru Templele din Ankhor: Doua zile de vizite.

Phnom Penh, orașul contrastelor

Cambogia, undeva la mijloc intre o tara comunista si o pseudo democratie, odata ajunsi si trecuti de toata nebunia vizei ( poza, amprente, stampile si hartii completate si bineinteles 20$) directia Phnom Penh. Un oras foarte zgomotos si cu o circulatie haotica. Singurele semafoare erau puse pe axele centrale iar in rest nici o alta regula de circulatie, sau alte indicatoare rutiere. Cazat la un hotel central, de la etajul 5 spectacolul e senzational: depasiri triple, pietoni care se aventureaza sa treaca strada, vanzatori ambulanti, toata lumea incearca sa isi faca loc in acest haos in continua miscare. Fatadele cladirilor sunt ingrijite dar in spatele acestora se ascund apartamente inghesuite, alei pline cu deseuri menajere. In indepartare se vad pagodele aurite a doua temple care pana noaptea tarziu sunt iluminate.

Odata iesit din hotel agitatia e mare. Trotuarele sunt inalte si deseori utilizate ca si parcari de motociclete asa ca vrand-nevrand pe marginea drumului si slalom printre masini si motocliclete.
Saracia e la ea acasa, gunoaie vechi de zile poate saptamani zac pe marginea drumului. Printre toate acestea un shopping center de toata frumusetea isi face apartia, unul demn o capitala europeana. Socant dar parca era o alta lume. Pe cele 6 etaje puteai cumpara de la chilipiruri pana la obiece de valoare, ipad-uri, parfumuri etc.
Naptea se lasa incet si a doua zi, directia Siem Reap.